Author: irinel

„Oraşul Culturii”, lovit în creştet de incultură. Revoltă în instituţiile de cultură ieşene. „Ne conduc nişte analfabeţi”. Ordonanţa tăierilor bugetare ameninţă existenţa acestora

Deciziile Guvernului de a tăia din cheltuielile bugetare pun în pericol existenţa teatrelor, dar şi a altor instituţii de cultură, afectate fiind şi bibliotecile. Semnalul de alarmă este tras de directorii instituţiilor de cultură din Iaşi, care speră totuşi ca, într-un fel sau altul, măsurile să nu se aplice şi în acest domeniu. Altfel, le este pusă în pericol chiar existenţa. Ordonanţa în cauză este însă în vigoare.

Ordonanţa care vizează reducerea drastică a bugetului anual de cheltuieli le creează deja mari bătăi de cap managerilor din instituţiile cultural-artistice. Spre exemplu, toate cheltuielile legate de achiziţia de documente pe ultimele două luni au fost deja suspendate. Astfel, chiar la sfârşit de an, când de obicei sunt programate cele mai importante achiziţii, directorii trebuie să le elimine şi să se „descurce” cum pot.

Doi manageri, aceeaşi revoltă

„Ziarul de Iaşi” a dezbătut problematica cu directorul artistic al Teatrului „Luceafărul” din Iaşi, Oltiţa Cîntec, şi directorul Bibliotecii Judeţene „Gh. Asachi”, Dan Doboş. Ambele instituţii pe care cei doi le manageriază de ani de zile au fost luate prin surprindere de modificările venite odată cu ordonanţa în cauză.

„Este ceva de groază, ne conduc nişte analfabeţi şi asta e. Limitarea se referă la anumite capitole de cheltuieli, «bunuri si servicii», adică la fondurile alocate pentru producţie artistică. Mai simplu spus, nu vom putea cumpăra materiale pentru noile spectacole. În plus, dacă se arde un bec, se defectează un robinet, o toaletă, se sparge o ţeavă, nu putem să le înlocuim. Tot de acolo se plătesc utilităţile. Sunt articole în OUG care se bat cap în cap, nimeni nu ştie cum se vor aplica. De pildă, scrie că instituţiile de cultură îşi fac proiectele din planul cultural minimal, dar câteva rânduri mai jos se stipulează că nimeni nu va putea depăşi – deşi are alocări bugetare aprobate – un prag care înseamnă media cheltuielilor pe lunile ianuarie-septembrie. Guvernanţii omit că lunile de vară înseamnă în structura anului teatral vacanţa dintre stagiuni, adică pragul va fi tras în jos, va fi foarte mic pentru teatre în noiembrie-decembrie, perioadă intensă de activitate artistică. Sunt plăţi pe contracte semnate, cu angajament de plată, pe care nu le mai putem face. La noi, pragul e undeva la 65.000 lei pe lună, cam cât am plătit în 2022 numai pentru utilităţi în lunile de iarnă”, ne-a declarat Oltiţa Cîntec.

Oltiţa Cîntec:„Cultura nu face găuri la buget”

Oltiţa Cîntec a susţinut şi ideea conform căreia prin această ordonanţă Guvernul nu face altceva decât să „desconsidere complet” cultura.

„Această ordonanţă arată că guvernanţii nu înţeleg că instituţiile culturale au un specific aparte, ele nu sunt administraţie publică locală. Cultura ar trebui exceptată de la prevederile ordonanţei, aşa cum este Educaţia. Guvernul demonstrează fără echivoc că desconsideră complet domeniul creativ al societăţii. Cultura nu face găuri la buget, cultura este un factor de progres, de educaţie, este, cum tot repet, o investiţie în oameni. Cu efecte pe termen mediu şi lung. Găurile din buget trebuie acoperite prin sporirea colectării, nu prin sugrumarea culturii”, a menţionat aceasta.

De asemenea, Teatrul trebuia să cumpere aparatură scenotehnică. „Am cheltuit cât ni s-a alocat, pe baza prevederilor bugetare, sumele sunt trimestriale. Nu vom putea face plăţi care sunt necesare, mai ales că vor începe – noiembrie, decembrie – şi facturile la căldură, care nu sunt deloc mici. Probabil, soluţia generală va fi să amânăm plata acestor facturi pentru 2024. Adică să acumulăm datorii. La nivel macro, naţional, nu este deloc o rezolvare, este doar o mutare a problemelor pe anul viitor. Aveam nevoie de reflectoare, sonorizare, fără care nu putem susţine spectacole, softuri anti-virus care au expirat, lista e mult mai lungă. De fapt, orice depăşeşte 2.500 lei cu TVA este investiţie”, a adăugat directorul.

Biblioteca Judeţeană nu mai poate cumpăra documente

Biblioteca Judeţeană este într-o situaţie similară, dacă nu cumva şi mai proastă: nu mai poate cumpăra cărţi anul acesta, şi nici pentru anul viitor. Aceste măsuri drastice, aplicate pe orizontală, după cum susţine directorul Dan Doboş, îngreunează activitatea oricărei instituţii de acest tip.

„Din păcate, ordonanţa aceasta este extrem de clară. Toate cheltuielile pe ultimele două luni se suspendă. Teoretic, orice instituţie care se respectă are o anumită semestrialitate, adică nu ar trebui să afecteze foarte tare… nu mai cumpărăm cărţi, documente în următoarele două luni, bun, le cumpărăm la anul. Dar ce facem cu abonamentele de anul viitor pentru presă? În a doua parte a lunii decembrie, în mod tradiţional, făceam abonamente pentru ziar, cititorii trebuie să aibă zilnic ziarul, avem colecţii pe care nu avem voie să le întrerupem… Asta este o mare problemă. Apoi, pentru că mie nu îmi este în continuare foarte limpede: ce fac dacă se sparge o ţeavă?“, a menţionat Dan Doboş.

Mai mult, Ordonanţa impune comasarea, reorganizarea, fuzionarea sau transferul instituţiilor publice cu mai puţin de 50 de angajaţi, în ciuda faptului că eficienţa structurilor de mai mici dimensiuni este superioară oricăror modele de organizaţii-mamut, conform tuturor teoriilor manageriale şi administrative.

„Noi aveam doar 32.000 la buget, nu erau chestiuni care să împiedice administraţia, protocol sau mai ştiu eu ce. Din prognozele noastre, chiar dacă nu mai cumpărăm nimic şi plătim doar contractele care există, pe luna decembrie am avea un deficit de vreo 16.000 de lei. Ordonanţa afectează toate instituţiile, lucrurile sunt extrem de neclare. Încercăm să ducem la capăt activităţile care nu prea costă, sau care nu costă nimic. Cred că se putea lua din altă parte, gândiţi-vă că Biblioteca are 25 de posturi vacante, vă daţi seama ce economie am făcut noi? Nu ştiu ce o să mai fie, vom vedea”, a spus Dan Doboş.

 INCFC atrage atenţia asupra impactului negativ în raport cu instituţiile publice de cultură

 Institutul Naţional pentru Cercetare şi Formare Culturală (INCFC) a precizat că toate entităţile publice din Cultură, dar nu numai, sunt producători esenţiali în mecanismele societăţii, având fiecare un loc bine determinat. Singurele structuri supradimensionate şi irelevante sunt, în fapt, administraţiile arborescente care ar îngloba un număr nejustificat de funcţionari.

„Înţelegem şi respectăm nevoia Guvernului României de a restrânge cheltuielile cu aparatul propriu, dar amestecul dintre funcţionari publici şi personal cu specializări dobândite, tocmai pentru a putea face faţă cerinţelor societăţii, reuşeşte prin acest proiect de ordonanţă să-i afecteze doar pe cei din urmă. Deşi se motivează reducerile pentru ca Guvernul să respecte priorităţile strategice şi să acceseze fondurile europene pentru îmbunătăţirea infrastructurii, măsurile propuse ar distruge tocmai infrastructura şi patrimoniul celor aproximativ 300 de instituţii publice de cultură pe care le propune spre desfiinţare aproximativ 61% din sistemul public”, au scris reprezentanţii Institutului.

La acestea s-ar putea adăuga efectele negative ale dezechilibrării sistemului cultural pe care le vor resimţi nenumăratele organizaţii de cultură din mediul privat: producători de carte, audiovizual, arte vizuale, arhitectură, organizaţiile pentru meşteşuguri, industriile culturale, organizaţii care nu ar putea suporta taxările impuse.

„Problema fundamentală de care acest proiect nu ţine cont este că acele sectoare pentru care statul trebuie să-şi asume finanţarea nu sunt discutabile la nivel de societate, nici opţionale, fiind incluse în obligaţiile constituţionale ale oricărui stat democratic civilizat pentru care cetăţenii plătesc deja cu un procent semnificativ din veniturile lor curente. Cultura este singurul domeniu de acţiune la nivelul conştiinţelor indivizilor, ajutându-i să se integreze în comunităţi, să contribuie la construcţia unei naţiuni, dă sens existenţei, motivează şi validează participarea socială. Ordonanţa este o ameninţare directă pentru accesul la cultură al populaţiei României, deoarece distribuţia teritorială a instituţiilor care oferă cultura fundamentală va fi grav şi iremediabil afectată, prin implementarea acestor măsuri”, au mai scris aceştia. 

Sursa: Ziarul de Iași

ONG-uri și asociații profesionale cer guvernului să nu taie fondurile pentru cultură

Luând act de informațiile comunicate în mass-media referitoare la intenția Guvernului de a introduce în pachetul de măsuri fiscal-bugetare anunțate, menite să reducă deficitul bugetar, o serie de măsuri cu impact negativ grav asupra sistemului instituțional din domeniul culturii și al protejării patrimoniului cultural, între care desființarea sau comasarea de instituții – biblioteci publice, teatre, muzee, centre și așezăminte culturale – și descentralizarea Direcțiilor Județene pentru Cultură, comunicăm dezacordul nostru ferm față de aceste propuneri și solicităm abandonarea lor. Ne manifestăm în același timp deschiderea și disponibilitatea de a contribui, alături de instituțiile statului, la înțelegerea corectă a situației actuale a sectorului și la identificarea de soluții pozitive și aplicabile.

Pe scurt, argumentele noastre sunt următoarele:

Cultura este un sector recunoscut pentru rolul său benefic esențial în societate, atât în raport cu problemele obișnuite ale lumii în care trăim, cât și în raport cu noile provocări, cum ar fi criza climatică, inechitatea socială în creștere sau războiul. Acest rol vital este consfințit prin documente programatice și de reglementare internațională – de la rezoluția ONU privind Cultura și dezvoltarea durabilă, care reafirmă importanța uriașă a culturii în raport cu problemele actuale ale umanității și îndeamnă statele membre să își mobilizeze eforturile pentru a facilita manifestarea deplină a acestui rol, la documente de politică ale UE, dintre care amintim aici Noua agendă europeană pentru cultură, care stabilește ca obiective de politică europeană „valorificarea potențialului culturii și al diversității culturale pentru coeziunea și bunăstarea socială” sau „sprijinirea creativității bazate pe cultură în domeniul educației, al inovării, al creării de locuri de muncă și al creșterii”.

În totală contradicție cu aceste înțelesuri și roluri recunoscute și atribuite pe plan internațional culturii și în contradicție chiar cu prevederile Constituției României – care garantează accesul la cultură și obligă statul să sprijine cultura națională – prin ordonanța propusă, guvernul României se apleacă asupra domeniului doar din perspectiva reducerilor de cheltuieli bugetare, fără nicio analiză anterioară privitoare la starea reală a acestui sector, la rolul său în ansamblul politicilor și programelor statului și la impactul potențial al măsurilor propuse. Suntem împotriva generalizărilor și simplificărilor, care fac ca situația din domeniul culturii – mereu subfinanțat și aflat în permanentă criză de personal – să fie confundată cu administrația publică sau alte segmente ale sectorului public. Pe baza acestei confuzii se ajunge la formularea de măsuri nocive, cu impact negativ asupra societății în general și cu impact distructiv asupra sectorului culturii și al patrimoniului cultural.

Patrimoniul cultural, parte componentă a domeniului culturii, constă în totalitatea bunurilor materiale și imateriale a căror semnificație culturală este recunoscută de societate și cuprinde artefacte, situri, ansambluri și monumente, practici, reprezentări și cunoștințe, obiceiuri. Acest patrimoniu reprezintă o parte din obiectul de activitate al instituțiilor culturale vizate de ordonanța de urgență – fie indirect, prin cercetare, reglementare și îndrumare metodologică, administrativă, tehnică (este cazul, de ex. al INCFC sau al centrelor și așezămintelor culturale) și prin gestionarea de programe de finanțare (ex. AFCN), fie direct, prin administrare, conservare, și punere în valoare (cum este cazul muzeelor). Efectul desființării sau comasării acestor instituții va fi punerea în pericol a unei părți semnificative a patrimoniului cultural al României – situri, clădiri, artefacte, colecții, fapte și creații artistice, creatori.

Împotriva unei asemenea perspective care nu vizează, de fapt, decât economii iluzorii de cheltuieli, recomandăm consultarea numeroaselor studii referitoare la impactul benefic complex al patrimoniului cultural, atât pe plan economic, cât și social. A se vedea, la îndemână și tradus în limba română, raportul Patrimoniul cultural contează pentru Europa, realizat de un consorțiu coordonat de Europa Nostra, federația europeană a organizațiilor din domeniul patrimoniului cultural. Amintim aici doar unul dintre cele 10 rezultate esențiale ale studiului, anume factorul de multiplicare surprinzător de mare al patrimoniului cultural în ceea ce privește locurile de muncă generate – 26,7 locuri de muncă indirecte pentru fiecare loc de muncă direct, în timp ce industria constructoare de mașini ajunge la un factor de doar 6,3! Dar pentru a ne bucura de efectul benefic al patrimoniului cultural, sistemul său instituțional nu trebuie destructurat, ci, din contră, susținut și dezvoltat.

Necunoașterea acestor mecanisme face ca măsurile propuse prin ordonanță să poată avea consecințe grave, prin periclitarea patrimoniului cultural național și prin anularea potențialului său economic și social.

Sistemul instituțional al culturii și patrimoniului cultural – osatura unui domeniu cultural mereu vitregit prin subfinanțare cronică și prin lipsa unei viziuni și a unei abordări strategice, dar un domeniu care continuă nu doar să funcționeze, dar și să genereze performanță și rezultate de calitate, în pofida piedicilor – primește prin ordonanța de urgență o lovitură devastatoare! Perspectiva închiderii sau comasării, ca efect al măsurilor anunțate, a aproximativ 300 de biblioteci publice, teatre, instituții de spectacol, muzee, centre și așezăminte culturale, adică a peste 60% din instituțiile de cultură din România este extrem de gravă și inacceptabilă!

În acest sistem instituțional, Direcțiile Județene pentru Cultură (DJC) îndeplinesc o multitudine de funcții administrative, deconcentrat, deci în fiecare județ în parte, în relație cu cetățenii, însă sub coordonare și subordonare unitară, din partea Ministerului Culturii. Se menține astfel posibilitatea deciziilor profesionale independente și a implicării active pentru protejarea patrimoniului cultural, în beneficiul public general, indiferent de eventualele interese contrare, locale. O subordonare directă către județe, așa cum se propune prin ordonanță, ar însemna o pierdere a acestor atuuri, cu o consecință directă periclitarea patrimoniului cultural. Așadar, coordonarea centrală și autonomia DJC față de autoritățile județene și locale sunt condiții care trebuie menținute și garantate în orice scenariu de consolidare și dezvoltare instituțională.

Mai mult, măsura schimbării subordonării DJC nu răspunde scopului anunțat al ordonanței, întrucât nu produce economie la buget, ci doar mută cheltuielile din bugetul statului în cele ale județelor.

Suntem cu toții conștienți de problemele de funcționare ale DJC, uneori grave, dar soluția nu este destructurarea lor, ci consolidarea pe toate planurile – proceduri și mai bună coordonare din partea ministerului, personal calificat și finanțare corespunzătoare. Doar așa se poate ameliora sistemul protejării patrimoniului cultural, cu toate beneficiile pentru societate deja menționate.

În cazul aplicării măsurilor propuse de guvern, pierderea de personal specializat se va accelera, conducând la agravarea extremă a deprofesionalizării sistemului public de protecție a patrimoniului cultural, iar serviciile pentru cetățeni care sunt desfășurate de DJC riscă să se blocheze. Într-un sistem public bulversat și incapacitat, apare și pericolul blocării programelor de finanțare din fonduri UE – fie că este vorba despre PNRR, fie de așteptatele programe cuprinse în POR și în alte instrumente cu finanțare din fonduri structurale. Toate aceste consecințe posibile și probabile sunt contrare scopurilor anunțate ale ordonanței și trebuie evitate!

Măsuri ireversibile – Atragem atenția că odată pierduți specialiștii și compromise mecanismele instituționale, este imposibil de reconstruit rapid un sistem funcțional de protecție a patrimoniului cultural. Istoria noastră recentă ne arată cât de devastatoare au fost loviturile din 1977 (desființarea Direcției Monumentelor Istorice – DMI) și 1994 (desființarea Direcției Monumentelor Ansamblurilor și Siturilor Istorice – DMASI)! A durat decenii pentru a reașeza sistemul pe niște coordonate funcționale, iar unele pierderi nu s-au recuperat până în ziua de astăzi.

Amintim și că România continuă să piardă capacități intelectuale și profesionale prin emigrare, iar domeniul nostru nu este scutit de acest fenomen. Încurajăm sistemul public să continue ceea ce a reușit punctual în ultimii ani, atragerea unor tineri specializați în școli de renume din Europa și avertizăm că orice măsură de tipul celor propuse prin ordonanță riscă să inverseze ireversibil acest parcurs.

În concluzie, ne opunem măsurilor nocive cuprinse în proiectul de ordonanță, așa cum a fost prezentat în mass-media și ne oferim sprijinul profesional pentru conceperea de măsuri optime.

Am beneficiat de-a lungul timpului de colaborarea instituțiilor vizate de ordonanța de urgență și cunoaștem direct aspectele pozitive ale acestei interacțiuni. Nu credem că se poate pune problema desființării AFCN, a INCFC, a unor muzee precum Muzeul de Artă din Timișoara (aflat în pregătiri pentru expoziția fanion a Capitalei Culturale Europene, cea mai mare expoziție Brâncuși realizată în România în ultimii 50 de ani!), a tuturor (!) muzeelor din Brașov (Muzeul de Artă, Muzeul de Etnografie, Muzeul de Istorie – Casa Sfatului, Casa Mureșenilor), sau a (încă) unor biblioteci publice, la fel cum nu se poate pune problema transferului DJC în subordinea consiliilor județene!

Orice măsuri se vor propune în viitor, acestea vor trebui să rezulte dintr-o analiză serioasă, care să identifice problemele, să formuleze soluții și să le analizeze impactul potențial. Propunerile vor trebui de asemenea dezbătute cu cei vizați direct, cu specialiștii domeniului și cu publicul. Un foarte bun punct de plecare pentru rezolvarea problemelor sistemului poate fi Strategia națională privind protejarea monumentelor istorice 2022-2032, pe care o cunoaștem din sesiunile de consultare publică și profesională în care a fost prezentată de elaboratori. Recomandăm adoptarea ei cât mai urgentă și punerea ei în aplicare.

Doar împreună cu instituțiile statului – funcționale și dezvoltate – putem să ne desfășurăm activitatea în mod optim și putem să contribuim cu capacitate maximă la efortul comun de a proteja și pune în valoare patrimoniul cultural și mediul construit în general.

Ne solidarizăm și cu alte puncte de vedere deja exprimate, referitoare la caracterul nociv al măsurilor propuse: Memoriul UNITER și petiția actorilor intitulată „Opriți distrugerea CULTURII”, analiza realizată de INCFC (citată), memoriul RNMR și petiția DJC intitulată „Stop distrugerii Direcțiilor Județene pentru Cultură” și reamintim pozițiile pe care unele dintre organizațiile pe care le reprezentăm le-au exprimat și în trecut, atunci când au mai existat inițiative de descentralizare a serviciilor publice și destructurare instituțională.

Sursa: g4media.ro

Apel public pentru Bibliotecă şi pentru Dan Hanganu

Cel mai mare arhitect canadian este un român. Şi este născut la Iaşi. Despre arhitectul Dan Hanganu nu se ştie mare lucru în România. (Mă rog, despre nici un mare arhitect local sau internaţional nu prea se ştie mare lucru în România, unde această meserie nu se mai respectă ca altădată. Asta şi din vina multora dintre noi. Şerban Ţigănaş, preşedintele Ordinului Arhitecţilor din România: „Altă cauză a absenţei arhitecţilor din procesele de decizie suntem noi înşine şi concurenţa neloială inevitabilă în societatea din care facem şi noi parte”.)

Cariera proieminentă a domnului Dan Hanganu şi proiectele sale (din Canada, Europa, Asia), îl plasează între cei mai mari arhitecţi contemporani ai lumii, în special prin proiectele instituţionale şi culturale (muzee, instituţii de învăţământ), cât şi prin cele de locuire, birouri etc. Statul român i-a acordat Ordinul Steaua României în grad de cavaler şi Ordinul naţional pentru merit în grad de Comandor. În Canada a primit Medalia de aur acordată de Institutul Regal de Arhitectură din Canada pentru întreaga carieră. E membru al Academiei Regale Canadiene, dar şi al Academiei Române. Are titluri Honoris Causa. A fost numit Ofiţer al Ordinului Naţional din Quebec şi a primit Medalia Guvernatorului general al Canadei. I-a fost acordat premiul Carriere Sam-Lapointe, de la Institutul de Design din Montreal. Cu toate astea, eu nu ştiu să aibă o clădire în România, sigur nu la Iaşi.

Dar mai multe despre Dan Hanganu, cariera şi viaţa sa extraordinară se pot afla de pe internet. Despre altceva vreau să vă vorbesc. Pledez de mult timp ca şi noi românii să avem clădiri proiectate de mari arhitecţi internaţionali. Explic peste tot ce notorietate internaţională aduce acest lucru oraşului care le găzduieşte. Se întâmplă acest lucru cu succes în toate ţările civilizate, unde autorităţile se preocupă să invite astfel de arhitecţi sau să organizeze concursuri internaţionale de arhitectură pe bune. Primesc repetat replica: „Dar ce, noi ne comparăm cu ţările sau oraşele astea?”. Păi cu cine să ne comparăm? Ţările din jurul nostru şi ţările baltice au această practică vizionară. Dacă nu vă ajunge, atunci să ştiţi că şi ţări asiatice, ca Azerbaijan, Turkmenistan, au clădiri proiectate de marii arhitecţi ai lumii. Alţii spun că acest lucru e „globalizare”, „imperialism”, că nu e arhitectură cu „specific local”, orice ar însemna asta. Vă amintesc că frumoasa clădire a Teatrului Naţional are mai multe surori, la Oradea, la Odessa. Palatul, cu care se mândresc ieşenii, este în stil gotic. E de notorietate şi un miracol ce a făcut o singură clădire publică dintr-un oraş pe care nu-l vizita înainte nimeni – „Efectul Guggenheim” de la Bilbao.

La noi de ce nu se poate?

Am să public pe contul meu de Facebook mai multe exemple de biblioteci nou construite. Sau puteţi cauta singuri. Vă invit să vedeţi ce poate face arhitectura contemporană dintr-un astfel de program de arhitectură, ce spaţii fantastice se pot crea. Vă mai spun că o astfel de instituţie culturală poate primi şi săli de spectacole, spaţii pentru expoziţii, întruniri, de care Iaşul are atâta şi atâta nevoie.

Iată şi ocazia! Avem nevoie urgent la Iaşi de o bibliotecă judeţeană! Colecţia valoroasă a fostei biblioteci de la Palatul Culturii stă depozitată în condiţii mizerabile, în depozite de la marginea oraşului. Consiliul Judeţean tocmai a anunţat că intenţionează să construiască Noua Bibliotecă undeva în Copou, în zona Codrescu. (Amplasamentul e discutabil, dacă vrem o clădire care să fie vazută, dar Copoul este o zonă potrivită. Mai sunt şi altele.) Ştiu, de la intenţie la realizare este mult de tras în România.

Dan Hanganu va fi în Iaşi pe 17 octombrie 2016, când va fi organizată, de către ABplus Events, Conferinţa inspiraţională „New Cities”, iar invitat de onoare al reuniunii este chiar arhitectul canadian de origine ieşeană.

De aceea, fac un apel public pe această cale prilejuită de Ziarul de Iaşi, către excelenţele sale Primarul Municipiului Iaşi, Preşedintele Consiliului  Judeţean, consilierii locali şi judeţeni, oameni de cultură ai Iaşului, presa ieşeană, să obţinem sprijinul public şi să-l invităm pe domnul arhitect Dan Hanganu să proiecteze această clădire! Cred că domnia sa va lua în considerare această rugăminte din partea autorităţilor locale de a avea în oraşul natal o operă şi am putea avea astfel la Iaşi o clădire reprezentativă de arhitectură contemporană. Am putea pune şi Iaşul pe hartă, prin apariţia în reviste, cataloage şi documentare de arhitectură din întreaga lume, pentru a aduce notorietate oraşului nostru. Ar fi un început de bună practică, dar şi o excelentă pledoarie pentru designul contemporan de arhitectură şi (poate) va avea un efect de contagiune pentru arhitecţii români.

Sursa: Ziarul de Iași